- Nu mai țin scorul zilelor cu ploaie,
Nu știu să socotesc nici pe abac,
Mă-nchid cu cărți nostalgice-n odaie,
Solfegiez pe ele și-apoi tac

Precum cocorii așteptând o veste,
Din Colosseum poate ai să-mi scrii
Ori ai să lași un semn ce-o să-mi ateste
C-atunci când pleci mereu-ai să revii

Purtând în suflet litera de vrajă
Ce Shakespeare a cules-o într-un ev,
Dar azi iubirea noastră n-are strajă
Și-n versuri toată vreau să o relev.

- Verona își scufundă tâmpla-n apă
Și stelele alunecă încet
Prin cerul gri, iar brațul meu sub capă
Tresare căutându-te discret.

Ce timp ciudat ascuns sub măști hidoase,
Tu unde ești, iubite,-n ce poem
Te-ai rătăcit sau malurile joase
Ale cetății sună a blestem?

Cu disperare-alerg spre locul unde
Mi-ai spus că descifrezi misteru-ntreg,
La pieptul tău în care-mi pot ascunde
Neliniștea pe care n-o-nțeleg.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif