Am crescut om înalt din ultima generație a uriașilor,
necunoscuți doar din oase sau craniile mari
cât o colibă… de sărmani pescari prin norii orbitelor .
Înalt , fără să jignesc cuvinte,
să-i zic lui ă fă-te mare în altă ordine de înțelegere,
după m sau b, că dă bine la prietenie cu zeii literelor,
care mi-au prins coajă pe frunte
și așa au născut visuri înalte, ultima generație a scriitorilor…
În sarcofagul timpului,
am crescut om înalt, cu atenție la fiecare cuvânt
care e potențial embrion de vis înalt
și nimeni nu cunoaște cât de sus am ajuns.
Dacă am spălat picioarele zeilor și ei
m-au botezat cu rădăcina tuturor
cuvintelor, sunetelor și culorilor…
Am rugat fiecare vis
să-mi mângăie umerii rotunzi, lați,
cât să nu-mi strice tendința de creștere,
când pășesc pe câte un eu mai neatent
la înălțimea dorințelor
din coloana smerită a zilelor calde și lungi.