Încondeierea...

Încondeierea e o artă vie
Brodată-n fir c-un înțeles profund,
Ce concentrează-ntr-un complex rotund
Măiestre linii de caligrafie.

Sub împlinita ei alegorie
Necunoscute-n salbă se ascund,
Cu sensuri care se întrepătrund
Și cu simboluri depășind o mie!

Apoi, cu limpezimi de stropi de rouă,
Agaugi un detaliu, poate două,
Un fin retuș pe fondul alb de nea,

Iar în final notezi:,,Cu multă stimă”,
Aplici deasupra titlul:,,Anonimă”
Și o expediezi la...D.N.A.!


Balada instrumentelor de scris
(Încondeiezi eficient/ Doar dacă ai un instrument...)

Și-acum îmi vine-n minte foarte clar
Ce-a zis un critic exigent odată
Referitor la drumu-mi literar:
,,Observ că ai o PANÃ inspirată”...

Alt critic, dur și ăsta, dar corect,
Se pare c-a avut deplin temei
Ca să afirme strict și la obiect
Că aș avea ceva-ceva CONDEI.

Al treilea critic, personaj distins,
Într-un articol scrie despre mine:
,,Acest poet se vede că-i deprins
Să-și CREIONeze versul foarte bine”.

Al patrulea - ce-a fost recent eroul
Dintr-un pamflet - lansează pe orbită
Că-nțep adesea aprig cu STILOUL,
Având PENIȚA foarte ascuțită.

Chiar și-un coleg a afirmat recent
La modul pitoresc, precum i-i felul:
,,Băăă, tipul ăsta pute de talent
Când își inmoaie în umor PENELUL!”
....................................
Iar tuturor acestor CONDEIERI
Le spun și eu pe față și la fix,
Că de aceste critice păreri,
Pe mine, drept să spun, mă doare-n...PIX!


Pseudofabula oului încondeiat

Povestea, sper, să aibă relevanță,
Deși-i un dialog de circumstanță
Pe care-un ou măiestru-ncondeiat
Dintr-un muzeu, se zice, l-a purtat
C-un ou obișnuit, pe care, iată,
Găina îi ouase în poiată.
Cel închistrit, infatuat de-a dreptul,
Rosti spre oul alb, umflându-și pieptul:
- Eu, dacă vei privi atent spre mine,
Sunt,,piesă de muzeu”, stau în vitrine,
Să îmi admire toți, cu mic, cu mare,
Întreaga-mi strălucire și culoare!
Iar, tu?... În caz că mintea nu te taie,
Îți amintesc. Sub cloșcă stai, în paie,
Sau, pe o gastronomică paletă,
Te văd pe post de ochiuri sau omletă,
Încât, urmând realitatea crudă,
Vei fi sortit s-ajungi, firesc, la budă.
- Așa e! - zise oul din cuibar -
În schimb dețin un privilegiu rar
Cu care mă mândresc, și-ți zic în față:
Tu ești frumos și sec ; dar eu... dau viață!