În mijlocul camerei
cutii rămase
de la tot felul de lucruri
stau îndesate cu fâșii de amintiri:
magneți de frigider
cd-uri
cărți
butoane de panică
teniși vechi
telefoane cu inbox-ul plin
fotografii din care încă-mi zâmbești.
Sunt toate relicve ale unor vremuri când
pe suprafața de vinil a vieții nu apăruse
nicio zgârietură.
Cu trecerea timpului
s-au transformat în obiecte de cult.
Paharele în care amestecam aspirină cu gin
scrumiera în fața căreia fumam ca doi șamani
să putem lucra până noaptea târziu
peștii de sticlă
țestoasa de lemn
toate strînse să ne protejeze
au eșuat
ca niște moaște false.
Am tot adunat
în jurul nostru
până când ne-am transformat în două orașe chinezești pierdute în smog.
Ne mai putem vedea doar
uneori
în golul de dedesubt
când aerul rece îndoaie lumina.