oamenii suferă până să înțeleagă că ochii se păcălesc,
mie mi s-a întâmplat să aflu de la început
că ai mei mă vor înșela pentru tot restul vieții

pot spune că am avut norocul să capăt astfel
abilitatea de a simți în mod natural
dincolo de aparențe și de corp

nu țin minte când am sesizat neclaritățile,
dar am început devreme munca de sincronizare
într-un mod cu totul firesc,
m-am surprins de timpuriu în mijlocul unei lumi
care mi-a permis să practic puterea extrasenzorială

când nu pot deosebi forme în nori,
imediat mă regăsesc suficient de aproape
încât să mi se arate în zațul nămolului,
simt limpede conturul lor în lumea mea,
iar când mă întorc la cer sunt deja acolo
și pot să renunț la ele

se întâmplă des ca ochii mei să nu bată
și privesc în gol către locul
în care trebuie să fie chipul oamenilor
și aud despre ce vorbește tăcerea lor

atunci când vezi cum casc ochii
sau cum îmi mai fuge câte unul într-o parte,
să știi că vederea asta pe care ți-o trimit
e de fiecare dată de la capătul lumii