fugi plictisit din urbea asta murdară
unde scuipă toți semințe
tu fluturi în vânt păpădii și-n mizeria albă
alergi - cal scăpat din obor
dincolo de pod se țipă
din plămâni ies pe rând toate cântecele păsărilor
fugite din colivii
le deschisesem amândoi în taină toate ușile
în fond libertatea este hrana noastră cea de toate zilele
las ochii închiși
șira spinării un everest pe care urcă
furnicile tale bătrâne
în timp ce o avalanșă de cuvinte
se topește în surzenia mea aparentă