toate sunt la locul lor, de-abia atinse,
poate un pic mai aplecate,
posibil ceva mai îmblânzite
de ceea ce nu mai este
și totuși azi am trecut pe lângă
și nu am băgat de seamă

dacă aș cotrobăi printre aceleași lucruri,
fără să te caut,
sigur toate s-ar învoi la fel
și totuși, iată, nu mi-am adus aminte

am trecut astăzi nepăsător prin locul
din care nu credeam că voi pleca
și îmi dau seama că
tot ce ar fi putut să fie nu s-a întâmplat

firește, pot căuta explicații,
se poate spune că atenția mi-a fost distrasă
de râsul copiilor,
sau că mirosul florilor mi-a luat mințile,
sau că am fost luat pe sus
de păsările ce tocmai se înălțau

însă înțeleg mai bine de-atât,
azi am trecut nepăsător pe lângă locul faptei
și dincoace de mintea educată să se înșele
m-am deschis în fața singurei ocazii,
care a fost dintotdeauna aceeași
și care prin uitare vine să mi se destăinuie