priveam pe geam lumina cum se înfășura pe crengi

când a urcat

trenul încetinise/ poate chiar se oprise

cât să treacă prin tâmpla unui greier

nu am știut de prima dată cine este

s-a așezat alături

m-am strâns în mine să n-o ating/ apoi

au început să curgă din ea

ca printr-un cep

tot felul de oameni

bătrâni și tineri

femei borțoase/ ori

femei cu prunci în brațe

călugărițe sau curve

soldați și ostatici

fiecare își căuta locul

am vrut să cobor

o mie de brațe m-au tras înapoi

am vrut să-mi arunc bagajul pe fereastră

o mie de brațe l-au prins

privirea ei căzuse pe mine

o mie de ochi mă ardeau

ea nu spunea nimic

voia să mă nască

și eu nu