Unii oameni
își au destinul
între două paralele
verticale
ei urcă în viață
nivel după nivel
având vocația
preeminenței
după un anumit
nivel
superioritatea
pe care și-au
construit-o singuri
îi face să întrezărească
fericirea

Alți oameni
își au destinul
între două paralele
orizontale
ei se mișcă
în viață
pe orizontală
sunt lipsiți
de niveluri
prin urmare nu pot atinge preeminența și superioritatea
și nici fericirea
se mișcă rectiliniu de la o inferioritate la alta.

***

Viața
are nenumărate
fațete
pe fiecare
fațetă
s-a imprimat
o lume
și toate lumile
sunt diferite între ele
am căutat
cea mai bună lume
posibilă
pentru a mă transmigra în ea
am descoperit-o
era mai bună
decât lumea din rai
m-am transmigrat în ea
fericirea era atât de intensă
încât a dizolvat
toate entitățile proprii
am rămas singur
însă nu mai știam cine sunt
și cine era de fapt
acel singur.