rafale de cuvinte
s-a înnorat puțin
în cerul gurii s-au agățat toți liliecii nopților albe
am fluturi prin păr
îmi zboară mintea
căile de acces sunt limitate
nu mai cad stele
am ratat perseidele
câte o explicație mai este necesară
dacă nu ne-am vorbi, am fi doar statui
mă simt mai vie ca oricând
în adâncul ființei mele iubirea e un melc
așteaptă să-i cânți
ca în copilăriei să-l ții în palme și să-i cânți
stai liniștit, nu-mi mai cresc coarne
mă alint și eu câte un pic
generozitatea unui te iubesc larg
se plimbă dincolo de frontieră
acum e pustiu pe aici
mulți pleacă
pe Dunăre un luntraș obosit întinde plasele
o luăm de la capăt până când înnodăm povestea
și-n ea așteptăm să cadă stele

până atunci choux a la cream, mansardă, absențe