îmi mănânci lumina
cu fiecare limbă de literă scuipi focul
din inspirație rămânem cu vocale
ceașca de cafea tremură de frică
mi-ai furat diminețile
și roua lacrimi ai pus-o în ochii mei
nicio rază de soare nu intră prin efracție
cum nici curiozitatea de a mă ști
nu capătă sațietate
rebela ta căutare trece pe sub poduri de gheață
face din cuvinte o avalanșă
dincolo de mine e taina
iar aurul se găsește greu
o eternă strecurare de sensuri mă are
tu mai puțin
îmi rămân litere înșirate
peste foi din care păsările își culeg zborul
în timp ce netrebnică, îmi caut cărarea
spre conturul femeii de zăpadă