tihnești o clipă înțolită-n umbre
și straiul tău de grai încetinește
un popă slova sfântă îți citește
și prunc de-albastru-nvață ca să umble.

ci sunt în goană-n slavă, sufletește
și traiul meu pe sârmă face tumbe
zidit-am în visare ape sumbre
ce cu oglinzi de gând mă împletește.

tăcerea are-un morb lenos de șoaptă
pe buza ta, aceea măiestrită,
ci încă toamna dintre noi nu-i coaptă.

petala florilor de plumb, vestită
venirea zorilor târzii așteaptă
de ramul dezgolit îndrăgostită...