tu smulgi de beznă nopții pijamaua
să luminezi cu-nțelepciuni umanii,
întinerește-le în veac toți anii
și de la gâtul lor dezleagă zaua.

mai sunt gândiri de flacără în cranii,
idei acoperite cu mantaua
un fum de șoaptă zămislind luleaua
în miezuri de cuvânt în straie stranii.

sub slava multor minți zidind cunoașteri
tumultul e în al tăcerii ștreang
deși tot vin spre tine îngeri mașteri...

ținând de abur nemuririi hang
la căpătâi veghezi o slovă-n nașteri,
poemul din visarea bumerang...