în flori lumești adie rece frica,
un fier de săbii înlesnind în luptă;
aripa de din dreapta șede ruptă,
deocamdată-i plumb și mai nimica.

la țâța ta, cea de mirare suptă
un vânător de vise-a-nfipt alica
din gânduri ți-ai înfăptuit tu clica
de îngeri parcă-n liniștea eruptă.

vin vremuri de cunoașteri ne-ncepute,
virginitate sub mai vechi sentințe
la judecări în tine să-ți ajute.

de-ai dus pe-ogorul minților semințe
s-or tot isca idei necunoscute
spre-a fi-n viitorimii conștiințe.