Spune-mi
câte felii din timp
vei mai tăia în vârful cuvântului
pentru cine vei mai spulbera cenușa rămasă
în cercul închiselor clipe
rostuind punți efemere?

Pervazul ferestrei meschine
prăbușirii este sortit

n-ai înțeles că
pasărea neagră pe limba ei piere
că nopțile tale
sunt zilele mele prinse în carusel
făurind mărturii peste tâmple

că degete albe încropesc vrej diafan
să-i poată gusta dulcele rod
azi
mâine
mereu.

În lumi paralele
tu ești mereu flămând
eu prețuiesc cuvântul
tu ești mereu însetat
eu sorb lacrimi de rouă
tu asculți pasărea nopții
eu port în palmă cântecul mierlei

pe șaua lumii
primenită de ploi se nasc curcubee.
Și atunci

spune-mi
te vei lăsa inundat de rogvaiv
ori vei număra așchii de piatră
ascultând plânsul lebedei
când fi-voi departe
deja scuturând tălpile de nisipul obtuz.

Cu palmele încălzite la flacăra iubirii
culeg grăunța zilei
ca și când mă voi naște din nou
ca și când
voi trăi veșnic

7-08-2017