deschid ochii și tac
caut o scăpare din învelișul amorf
pe unde lumina-și schimbă nuanțele
spre margini fără sfârșit.

nu știu de ce mă tot gândesc
e un impuls din preistorie
de la facerea lumii
m-am încărcat cu toate moștenirile
fără să am de ales.

tu citește numai ce scriu
poate fără să vreau
am lăsat uitat un semn orfic.