iar visul a crescut ca o tumoare
pe partea dinspre-amurg a ființării
în brațele divine-a renunțării,
nu de Hristos, dând patimii culoare...

s-a dus o veste din vileag al țării
în haz eterna Punte de ne doare
că Moartea zace-n liniștei pudoare
și bea din vechea rană-a Înălțării.

în demiurga voce-n călimară
făr' de cuvânt dormeam în învieri,
demonice singurătăți urmară.

și iarăși mâine parcă este ieri,
perechi de iude-n șag se sugrumară
de ale timpului abrevieri.