după o noapte cu ceață
într-o joi de dimineață
ultimul meu tată
pentru ultima dată
mi-a spus
și-a apus.

Din gură un aer cald
de smarald
a lăsat să-i iasă
și s-a umplut întreaga casă
cu porumbei voiajori
și cu pași repejori
au apărut cu mâinile nude
prieteni și rude

cuvintele lui giuvaer
s-au deschis efemer...
Mă! Vezi că în cuier
aripile mele
care-mi sunt prea grele
ți le las
ceas de ceas
să le porți
să duci stolul prin porți
s-a așezat pe scut
și-a tăcut

I-am scos ochelarii
aburiți și Larii
mă priveau mirați
că-ntre-atâția tați
aripile grele
vor fi ale mele


trupul gârbovit
din trepte zidit
s-a lăsat lăut
povestind tăcut
despre ce a fost
fără sau cu rost
copilăria și-a scos pălăria
trenul-baie
mi-a vorbit de războaie
și câțiva penați
îmi arătau mirați
grija pentru frați
am ascultat o poveste
despre copii și neveste
și când am sfârșit
s-a înseninat
și s-a așezat
într-o lungă așteptare
plin de iertare.