de fiecare dată, aici mă simt cel mai bine, și nu o spun la mișto. angy mă sună cu o zi înainte, întotdeauna mă sună.
silvian pleacă dis de dimineață, încălzește motorul, pregătește sculele, momeala, apoi vira în larg. aleargă după chefal.
când trage stavridele, să te ții.

până la doișpe e liniște.

aici, în pescărie, toți se pregătesc de plecare înainte să se luminează de ziuă. după orele două-trei p.m încep să își facă apariția,
și ca un făcut, primul e sile, un bătrân lup de mare, pescar în adevăratul sens al cuvintelor. vorbește cu marea, peștele îl are în sânge, știe unde să arunce și în ce loc. apoi vine bulgaru' în urma lui colonelul, apoi toboșaru', și tot așa.
silvy deja curăță peștele, angy pregătește grătarul. eu mă opresc la penny să fac cumpărături, de fapt bere la bax și neapărat
rece, e ordin! pentru angy, pentru copii și pentru alexandra cumpăr pepsi și suc.
silvian e un pescar înrăit, are două bărci, una cumpărată recent. cu ea am mers în primăvară cam zece km pe ghiol, eram toată gașca, cu bibi în frunte. "căpitanul" s-a luat la întrecere cu o șalupă de fițe, noi râdeam că le-o luasem înainte.

hm, parcă miroase a saramură. aproape din instinct agăț din aer o cutie de bere, silvian râde, știa că am să o prind. hai noroc.
așa îi salut eu pe toți de pe-acolo. berea e rece, ce am cumpărat eu e pus bine în frigider. vorbim de una de alta, azi a mers stavridele. l-am rupt! zice sile, și arată mândru spre noi zece kile. azi a tras, a bătut sudul și de asta, zice un altu' care, doar ce ieșise din larg. toată lumea e bine-dispusă, sile îi dă cu tărie. noi, adică eu și cu silvy o luăm mai ușor, așteptăm saramura.
angy pune de mămăligă, încă puțină ciușcă și gata. zeama contează, ăsta este secretul, îmi șoptește silvian la ureche. așa e, îmi zic eu în gând.
înghit în sec, miroase al naibii de bine, toată pescăria miroase așa. toți vin și adulmecă, sile se bagă și el la un castron. mâncăm
pe înfundatelea, ne curg lacrimile, da' nu ne lăsăm. alexandra vrea apă, să stingă, dar nu se lasă până nu mănâncă totul din blid.
am mâncat toată zeama, au rămas câteva oase de pește pe care le dau la pisici. suntem cu toții sătui. stăm pe fotolii și privim soarele cum apune.
e răcoare și bine. atâta liniște ne cuprinde, că nu ne mai trebuie nimic. berea rece face toți banii, și mai este destulă