S-a împământenit și cu trupul
prea mult iubea
când s-a detașat de el
s-a dăruit altora.

Într-un târziu cu sufletul măcinat de neliniști
s-a retras în cochilia hărăzită
și a lăsat un nume,

nu l-a gravat nimeni,
dar se ține minte
curge ca o apă prin amintiri.