În pagini măiestrite se-afundă chipul blând,
pe vălurite țărmuri din file răsfoite
prind zeci de clipe viață, ecouri căutând
semințele iubirii de păsări negre frânte.

Ca frunzele pălite perpetuu cad pagini
dezvelind amintiri culese de pe-un prag
cu zile mai senine hălăduind prin țarini
și nopțile albastre vegheate de un mag.

Ei doi împărțeau pașii sub al iubirii scut
cu vântul respirând în cosițele blonde,
azi ochii sunt închiși și trupurile-s lut
și marea umbre poartă pe neobosite unde.