cerul un ecran mare derulează
trăirile s-au urcat într-un tren
pe scări suntem un sfert de oraș
lipiți cu acest aracet dragostea

ne îndreptăm spre ziua unei lumi
necunoscute fericiri străbat drumul
zăngănit de roți inimile noastre la comun
avem fețe luminoase fiecare un alt răsărit

la prima fericire coborâm și noi
ținem rama vieții tu înainte eu în urma ta
cu o pălărie veselă oamenii
se uită pieziș la mișcarea voluntară
a trupurilor purtătoare de existență

prin noi se vede chipul zilei fardată
cu albastru de murano
orașul se învechește după noi
clădirile înghit ce rămâne
zâmbim pe șine timpul a trecut de mult
nu ne temem să jupuim semnalul de
avertisment