am deprins cu-nverșunare
să hulesc lumina
și să înjosesc arborii am învățat
mama lor de verticalitate
m-am așezat în calea păsării
și în calea seminței m-am așezat
am pus punct înaintea începutului
am schilodit iarba am sufocat-o
cu un pumn de vopsea
cu o talpă
măreț
am decretat sens interzis când
dincolo se apropia cerul am despicat
om după om
fără complexul crimei
al inutilității
am lăsat în seama lui control find
toate recuperările
toate happy-end-urile
de pe apele sâmbetelor în veci reperate
și să înjur bărbătește am învățat
instinctual egoist fără măsură
cu spaimele tuturor lumilor posibile
și am trezit morții care n-au mai înviat
un Dumnezeu trist dezbrăcat până la mine
să car demonii le-am promis că oricând voi fi
spațiul viran în care generos își vor înfige nelegiuirile
trofeele hriștilor derizoriu căzuți de pe cruce
și am uitat culorile mireasma lor
am împins sensul într-o nebuloasă
barbar m-am mirat de cuvinte și le-am renegat
întind mâna:
nu e nimic dincolo
de momentul acesta
care
se
nă
ru
i
e.