tristețea-n clipă timpul încovoaie
în tine văd lăuntru-n rugăciune;
și chipul tău cuvânt nu-l poate spune
iar sfinții beau a ochilor tăi ploaie.

privesc în zori la apa ce n-apune
pe ea zidind a inimii bătaie
tu îmi clădești peniță de văpaie
cerească vorba-n mine să se-adune.

să tune slova mea, s-audă omul
din slab să se renască în enorm
nimicniciei nu-i mai fie gromul.

iar ceru-i plin de patimi, cruciform
și fierbe-n sus icoanelor sindromul
în morbul îngeresc al tău s-adorm...