În profunzimi de suflet miroase-a flori de lotuși
răsar mărgăritare pe-obrajii în amurg
te simt incă aproape și-atât de străin totuși
meșteșugite-n piatră privirile-ți se scurg.

O punte-a pus destinul între noi cât un pas
clepsidra intorceam ades umăr la umăr
sub pavăza furtunii neclintiți am rămas
și nopțile în doi trecut-au fără număr.

Se opinteau străinii presărând spini pe-un drum
pe care semănasem semințe dulci de flori
din boabele divine ce ne hrănesc și-acum
miresmele ne-mbată și încă nasc fiori.

În profunzimi de suflet încă miroase-a lotuși
pe tâmple-a brodat timpul șuvițe argintii
noi doi suntem copacul cu două trupuri totuși
ce-și împletesc cunună din suflet de copii .


23-06-2013