Și toamna asta rece care vine
cu pași tăcuți ca fulgii
să reînvie clipele senine
ce s-au pierdut demult
în ape tulburi

imagini totuși vii
în ochii minții-ascunse
dansează sumbru printre flăcări albe
pictură vie-mpodobind pereții
din vremea zilelor prea dalbe

s-au dus demult tata și mama
ulcele sunt vecinii lor
aproape toți
și alte chipuri azi
împart o pită caldă
altor nepoți

nu te mai strigă nimeni
pe numele tău mic
e mult de când pornit-ai
pe neînceput drum,
țărână-i micul leagăn
cioplit de un bunic
și nucul din grădină e mobilă acum

și toamna asta rece care vine
hoț nevăzut ce-ți taie din putere
e puntea ce te poartă
peste mâine
acolo unde nu-i suspin
și nici durere.

13-11-2012