Ciudat cum cânt la chitara mea imaginară
stând pe un scaun în mijlocul unei camere
fredonând versurile pe care nu le cunosc, dar le înțeleg
nu are importanță, le percep într-un mod diferit
și te uiți la mine, nu încerci să-nțelegi ci muști
muști bucățică cu bucățică ca să simți gustul.
Interesant este modul în care mi-ai spus numele
în această seară; strigai să plec în timp ce
alergai spre mine să mă prinzi și să-mi dai acel
sărut parfumat și nerușinat de copil.
Umărul este dezgolit, deși pe el se odihnește o cămașă;
și știu că este gol, nu simt când îți așezi capul, nu-ți simt greutatea,
îți recunosc mirosul și de obicei nu pot să miros ceva;
Delirez atunci când îți cer acele lucruri
pe care nu mi le doresc, eu vreau acele lucruri pe care
nu știu că le doresc, cele pe care le oferi fără să vrei,
este un paradox și suntem copiii ce se joacă în el;
Abuzăm de spațiul dintre degete și piesele de lego
le punem una peste alta și ne așezăm, ne uităm la un film
detaliile sunt irelevante, tu ai buzele înfometate
iar eu sunt o formație de jazz.
Tobele s-au liniștit; ucide-mă pentru că deja te iubesc.