ești future suind din miez de-omidă
ca pasărea din ou descătușată
la Dumnezeu cu zbor înfățișată
și larva-i cheag divinul să-l dividă.

în minți de nemurire-mbrățișată
de adevăr privirea ta-i lichidă
cunoașterea luminii să te-nchidă
fiind de mersul lumii dezlegată.

tu, margine de codru-al primăverii,
te-ai adâncit în plumbului desiș
ducând pe toate sfinte-ale poverii.

și pân' la tine am a-mi fi duiș
prin dimineți ori în lăsarea serii
când intră-n noi miresme pe furiș.