Visez prea mult și vise stau la rând
Să-și împlinească rostul pe planetă
Iar eu în prag de seară, la flașnetă
Învîrt ca un nebun și-adorm râzând
Și-n miez de noapte scriu o piruetă.

Sunt vise moi și vise fără capăt,
Ce se visează doar în seriale,
Sunt reluări cu gesturile tale
Rămase neatinse când eu scapăt
Spre misticul aceleiași cabale.

Visez și ziua, sunt meseriașul
Ce nu se cruță că-s atât de multe
Visări prea verzi dar multe sunt doar sulte
Și numai eu le pot bea aldămașul
Neguțător de aspirări oculte.

Dar dacă va veni visul-matrice
Și oboseala îmi va fi prea mare
Te rog să îl primești la țărm de mare
Și să-l visezi în locul meu, Euridice
Și cântecelor mele, dă mâncare.

Și după ce-l visezi, ia răsăritul,
Ascunde-l în flașneta părăsită
Visează-l iar, trecut domol prin sită
Că eu ți-am fost un anotimp ursitul
Iar tu mi-ai fost pentru o zi, iubită