câtă poezie poți să-mi iei, câta liniște ...tumultul
câta toamnă plimbata invalid...într-un cărucior gol
câta absență

toate potecile cărnii într-un arămiu singular din care nasc poeme din flori
unde sărutările sunt de o ficțiune inedit de reală

însă noi ne iubim
ca doi orbi de iubire
ca doi orbi de viață
doi neștiutori
din care țâșnește o toamnă
nefiresc de frumoasă.