îmi beau seninul, dimineții șoaptă
și e în nemișcare împrejurul
tu dormi și învelită iar cu nurul
gândesc la patimi, fără-a sta în faptă.

din perne te ridici în ochi cu purul
iar carnea ta e numai bună, coaptă
ca de milenii gura-mi o așteaptă
doar de sfințire îi găsesc cusurul.

dar Domnul să-și acopere privirea
că-n brâul tău voi duce erezie
amor, demonică o poezie
la vremea când lumini își fac ivirea.

și astfel, din erotica mea toană
ești omenească, dulcea mea icoană...