ai plecat
fără să mă întrebi
dacă vreau să mai văd turnul
piatra cubică pe care număram gândul din pantof
sau caruselul cu vise înghesuite în coama cailor

acolo
am dezlipit de pe ziduri patina anilor
să-ți fac rochie de prințesă
am adunat din tron liniștea bob cu bob –
așa prinsă pe capă să poarte noroc

scânteile din suflet le-am lăsat spre vitralii
(le vei găsi la întoarcere)
doar două bătute în palmele luminii
au înțeles să-ți țeasă vârfurile

pe zidul dinspre apus
să știi… e-un pic din umbra mea
prelinsă-n cioc de pasăre
rătăcită cu mare cu tot

acolo
la noapte
clopotul din turn…
va curge aer peste ape
luna lină peste soare
și liniștea pe restul acela
care nu a putut să-ți împletească
coronița din pene de înger

9 Noiembrie 2017