Să visezi ce nu îți e permis pe lume
Am să te-nvăț și să o faci color,
Ia-ți vopsele, o oglindă și-un alt nume...
Vine noaptea, visele se strâng ciopor.

Lasă pleoapa într-o coborâre lină!
Te privește în oglindă, pe sub ea,
Mâna, pleoapa cu o trăsăstură fină,
Þi-o pictează, tandru, cu privirea mea

Și-ai să poți visa tot ce-am visat vreodată,
Chiar și ce urmează să visez domol,
Nu uita că numai visele de tată
Vei visa chiar și atunci când voi fi ol.

Vei visa cum te visam chiar dinainte,
Înainte de a fi, când erai vis,
Vei simți în piept iubirea de părinte
Și vei fi pe rând, zeu și proscris.

Bucurii și griji și multă-ncrâncenare,
Ai să simți un geamăt lung vuind prin os,
Vei zdrobi în dinți aceeași întrebare:
„Ce-am greșit? Azi cui e de folos?”

Vei simți adânc ce tare doare dorul
Dar lumina te va izbăvi pe zi,
Ai să cauți dar povestea mea, fuiorul
Vieții mele-n zorii tăi se va sfârși.