Și întors din moarte
sunt aceeași flacără vie
de unde iei lumină,

ființa o mântui pe dinlăuntru

înălțătoate în fire întrupată.

Târziul ajunge izbăvit,
viața se statornicește-n inimă
sângele aură roșie își face.

Cu chemare și rugă
se împărtășește din potirul sfânt
care nu o lasă-n păcat.

Pământul țării îl soarbe din ochi
și pentru el viața și-o dă.