Doamne, vremurile vin peste mine sau mă las purtat pe brațe?
nu căta unde-s vremurile copile, dacă-s deasupra sau îs dedesupt
rostul tău e să lași scânteia vieții să aprinză vremurile cu totul

când am venit pe lume eram întunecime
dar odată cu primul țipat s-a sfâșiat țesătură nopții
și m-a lăsat lumină pe pământ

mai întâi de-a bușilea răscolind cuvintele căzute
molfăindu-le resturile printre gingii
apoi am apucat să merg sprijinindu-mă în înțelesurile lor

școala m-a învățat cum să le seduc și să mă las sedus
și intram în iatacul lor ca un fur în haremul padișahului
pierzându-mi nopțile-n plăceri în mijlocul lor

apoi am intrat slugă la stăpân
așternându-le pe hârtie curată cu toate ifosele și ștersăturile
blestemând ziua în care m-am dat pe nimic

Doamne, cât m-am priceput, toate în tot le-am făcut
ba încă și cu supra de măsură
dar nu mă certa Doamne pentru toate tăcerile ce m-au năpădit

du-te vreme, stai cu mine și-alungă frica ce vine
șterge-mi îndoielile și sfărâmă-mi lanțurile
trece-mă ape-înnodate să dau ortul cu dreptate