tot mai mult mă afund în mine
caut lucruri pe care
nu le-am folosit niciodată
eu cred în acele lucruri
le simt
pulsează prin vene
din când în când
se contractă
și devin trepte pe care urc înspre cer

mi-e frică de prea mult înalt
închid ochii și rostesc Tatăl nostru
lumina se despică în două
o parte se lovește de trupu-mi gol
ca de un zid
cealaltă se hrănește cu
ce a mai rămas -
o umbră rătăcită într-o urmă de Om