o goliciune umple cupa vieții,
zadar albit ca la o senectute
prin munți, olimpuri de averi cernute
din cer de scrum din ce renasc poeții.

pe calea căutării așternute
zăpezi vin iar în taina bătrâneții
izbăvitoare tihnă-a Dimineții
de truda cărnii în firesc cerute.

în zori de zi spre Dincolo-a fiirii
în Moarte cercetând tezaur pur
ivind tulpini din lume a uimirii...

și vei lăsa pe toate dimprejur
să-nfigi în măruntaiele privirii
în trai o iarnă-n strai curat și sur.