- Simt iarna cum se zbenguie-n Dumbravă
Și te îmbie sus la Păltiniș,
Cum fulgii de cleștar, puși pe gâlceavă,
Ți-ating cu palma sânii pe furiș.

Te-ar dezbrăca de tot și fără teamă
S-ar cuibări în fiecare por,
Doar să-i alinți, să-i bagi puțin în seamă,
Să-i lași să se topească pe picior.

I-aș aduna cu buzele acasă,
Când focul ar dansa în șemineu,
Să fie iarna lungă și geloasă
Că fulgul preferat de tine-s eu.

- Decembrie pornește să aștearnă
Covoare de tandrețe pe Cindrel,
Mi-e dor de noi și-acest debut de iarnă
L-aș îmbrăca în vise, fel de fel.

Nici nu-ndrăznești să crezi că-mi trec prin minte
Atâtea fantezii... Ce pot să spun?
Am încercat un an să fiu cuminte,
Dar mă găsește, iarăși, Moș Crăciun

La șemineu, spunându-ți o poveste
Și-apoi traind-o-așa cum n-aș fi scris
Vreodată un poem care s-ateste
Că nu mi-ai fost prin lege interzis.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif