pentru că poveștile sunt pentru copii
iar noi nu mai suntem.
pentru că acum suntem oameni maturi chiar dacă
uneori ne place să ne jucăm

ne-am jucat suficient de-a mama și tata
atât de mult încât au rămas niște urme pe care
nu le vom mai putea șterge
nici unul din noi

ești copil atâta timp cât îți place să te joci
și nu contează de-a ce sau cu ce
important este să o faci.
dar ce te faci când nu îți mai place, când jocul de-a v-ați ascunselea
nu îți mai creează nicio emoție.
poate că tu vrei altceva
poate că vreau și eu altceva
și atunci
stăm față în față ca două statui
și ne uităm în orbitele noastre
așteptând parcă de acolo să iasă ceva
dar nici măcar o picătură de apă
atât suntem pe dinăuntru
sătui

există un antidot pentru asta
întotdeauna există dar fără prea multe speranțe
deși speranța e ultima care moare.
la noi nu e cazul
pentru că noi suntem păsări ce ne place să fim
tot timpul la înălțime și să schimbăm cuiburi la fel de des
cum schimbă un doctor mănușile

dar să trec peste asta
deși asta poate să însemne o chestie spusă în glumă
sau o glumă pe care nu o agreezi
și atunci totul se duce dracului fără ca măcar
să ne uităm înapoi
așadar, spune tu cu ce mai rămânem
pentru că vezi
de asta zic că aici
nu-i vorba de nicio poveste