nici fum măcar n-am scos, de prin țigară
când vocile tăcerii mă strigară...

ca la izvor la Domnul Om de merge
în moarte se va înseta, desigur
și va zidi lumini, pe cale singur,
din lumânare rugă va culege.

la Dumnezeu un zbor era-n odaie
și drum de Bine către-acolo suie
erau iubiri de stele la statuie,
destine în a vieții mușuroaie.

din palmă-au scos împărății de cuie
să pot încrucișa cuvânt în foaie
era-n fereastra Raiului o ploaie
din ochi divini, albastră amăruie...