Ultimul Rege

Eu dintr-un burg de munte-ți dau de știre
plecat să îmi închin tăcerile pe rînd;
iubirea nu se-aude-n cimitire,
doar chiciura de prin copaci căzînd.

Este mai mult de-o moarte viața netrăită,
tot ce-ar fi fost să fie, pînă n-am umblat
pe calea inimii din piept, ca dup-o sită
de strecurat iertări în alt Regat;

pierdute-n voci hazlii prin pașii dimineții,
din străzi întortocheate-n umbra mea,
mă-mbie să le prind pe după umeri părul
și să le sorb sărutul ca pe o cafea,

de la cizmari la frînghieri pe turnuri
să văd în loc de tunuri cioate de măslin
și-n aburii lăptoși din Strada Scării
umil să îți arăt de unde vin,

ori încotro mă duc știind că mi-i
la fel de greu să văd aceeași Stea
deasupra fortăreței unde singuri lupii
zăpezi de altă dată întorc sub luna grea

Sunt felinare oarbe cuvintele de spaimă
puse-ntr-un ciob de beznă să bată-n piatra grea
Te mai străbate viu un clopot cînd îngaimă
cu orologiul alb din turn, dragostea Ta

Eu dintr-un burg de munte-ți dau de știre
Întors să-mi prinzi aripi ce nu mai sunt
iubirea mea nu Te aude-n cimitire,
doar Glasul Tău înalță privirea-mi din pămînt.