am cheltuit cuvintele-n zadaruri
și-ades și fără a avea a spune
că morbul călimării mă răpune
cum mi-a fost dat la aruncat de Zaruri.

un strat de șoaptă-n foaie se depune
iar tu-nvelești a trupului tău haruri
pe buze porți lumină și zaharuri,
deasupra noastră noaptea iar apune.

Nimicul în peniță e de pază
căci scriu a nu pătrunde în Infern
când viața negrul strai utilizează.

femeie,-n mine masa ți-o aștern,
mănâncă și la vorbă te așază
la focul gurii tale mă prostern.