toarnă sare pe trup, peste răni, să nu supureze, o sărbătoare continuă
e în interior, precum în biserici, când lăcrimează icoanele,
un ținut plin de promisiuni, cum stai rezemată de un spătar imaginar
și tu la fel de imaginară, cât negru, cât alb și câtă neliniște
ascundem unul de altul, beautiful tango, iubito, ți-aș spune că îmi
lipsești, dar nu pot, am devenit un mic ticălos, care se minte
că nu îi mai pasă, don't go, unul căruia i-au dispărut gesturile tandre,
care nu mai are suflet, uite că și ăsta poate fi amputat, cu precizia
măcelarului când dezosează de vii animale nemaipomenit de fericite,
dracu te mai sărută, dracu te mai cunoaște, don't go, urâciune,
străinul pe care-l privești e radios, extraordinar de radios,
ceea ce vezi nu e adevărat, din reflex plânge la fel cum trăiește,
hai să dansăm, decembrie e o iluzie și tu la fel de străină