tu vezi,
trup strâns într-un singur verb
de câte ori noaptea vine grăbită
și peste tine nu mai cad zăpezile cuvintelor blânde?

tu vezi
suflet uimit
în câte cruci te împarți și surâzi simplu
la fiecare atingere de viață?

apoi
împarți furtunile în fântâni
care au cumpenele în mișcare
perpetuezi verbele în zidurile fântânilor
le lași pe fiecare inel câte o viață
câte un punct pentru fiecare "i"

apoi
trântești de pământ cheile liniștii
apoi
le cauți disperat

tu vezi
spirit-clovn
cum pleci mereu printre bilele colorate
ale viselor mele?

mă lași în așteptări prelungi
răsari brusc dintr-un con de brad
și din tine
șerpuiește apoi
bradul dar de Crăciun

mă lași să-l împodobesc mereu
și jocul acesta serios
îl împart cu spiritul tatălui

pentru că

el iubea Crăciunul
iubea bradul împodobirea lui
și colindele pe care le cânta atât de cald
încât nu puteam să nu cred
că sunt la pieptul dumnealui

tu vezi
femeie
câte poți așterne
aproape negândind?

și ai crezut
că ai pierdut frâiele
ai crezut

Anne Marie Bejliu, 22 decembrie 2017