În ușița cerului,
Prin răsuflul gerului,
Moș Crăciun s-a ofensat
Pe vântoasa dinspre sat.

Din nimica s-a stârnit,
Răscolind necontenit,
Toți nămeții de pe deal,
Cu un zgomot ireal.

- Ți-ai găsit fix în Ajun
Să te-nfoi ca un păun?
Zău, nu pot dezamăgi
Copilașii orice-ar fi!

N-a răspuns, nu s-a oprit,
Ba mai rău s-a înăsprit,
Și cu ochii goi și reci,
Astupă, drumeag, poteci...

Un copil nepotolit,
Prin cearceaf mototolit;
Oftează de-ngrijorat,
Și șopti îmbujorat:

- Am fost tare cumințel!
L-am spălat pe Iubițel,
Cățelușul meu de pluș;
Pe motanul Sfredeluș,

Mi-am făcut patul mereu,
Deși-s mic și mi-a fost greu;
Pe părinți am ascultat,
De ce Moșul m-a uitat?

I-a răspuns un clopoțel
Cu ecouri de oțel,
Că Moșul coboară lin,
Într-un susur cristalin,

Cu o sanie, ehei!
Lunecând peste polei,
În sătuc, în poartă, ici,
Bucurând strașnic pe pici.

A sărit Ene din gene,
Și copilul dintre perne,
Și rostește rumenit:
-Moșule, bine-ai venit!