tăcerea ta eternități aude
fricoase-n văz de Om ce-și duce traiul,
în gândul bun se-așază mucegaiul
și rar divin în clipa lui include.

iar Dumnezeu nu își mai strică graiul
pe-așa ființe de păcat stând ude
că or veni la Judecată nude
lăsând în lume de-ntuneric straiul.

privirea ta se-ascunde-n ochi la mine
să nu mai vadă lucruri fără rost
de țesătura demonilor pline.

la malul mării sinelui am fost
să-nvăț cuvinte dulci și cristaline
spre a zidi iubirii adăpost.