În fiecare dimineață îți aștept privirea
Ochii tăi sunt precum scoicile marine
În razele soarelui
In fiecare dimineață aștept
De cele mai multe ori lăcrimând
Nu-ți mai cer nimic

Îmi rămân amintiri
Și șoaptele lor mă lovesc cu putere
Le privesc de departe
Nu-mi este permis să le ating

Cuvintele mele rămân suspendate
Stări ale sufletului
Aruncate
Scăldate in sângele uitării
Aș vrea ca ele să-ți spună
Ceea ce eu nu-ți mai pot spune