Nu mai există nici azi, nici mâine, nici poimâine.
Nu mai există nimic decât nimicul însuși
Care, respirând greu, își da ultima suflare.
Nu mai există nimic și din nimic se naște totul
Și totul moare și se naște iar până când noi,
cei de început, ne revenim în simțiri.
Nu mai există nimic, decât noi.
Noi și lumea, noi și luna,
Noi cu noi.