visarea-n duh își lasă-n lene sucuri
în fapt otrăvuri pentru rațiune
tu fugi în Cer, în Raiului genune
și nemurindă, înger de buclucuri.

iar când amurg o fi să te cunune
pe trist Luntraș cu un sărut să-l bucuri
în urma ta să ia ființă lucruri,
să lași în lumânare rugăciune.

iar eu voi ridica atunci privirea,
penița mea va coborî-n pieiri
a dezgoli de fals, lin, amintirea.

te voi vedea în îndumnezeiri
când Sus se va adăposti Vestirea;
rămân captiv în slova cu iubiri.