Îmi povestea
că locuiai într-o căsuță vegheată de o zână
ce-ți aranja părul peste cuvinte
și tâmplele ți le-înnoda de cer cu stele
încât nu știai umbra pe hârtie cine o lasă

îți șoptea ceva din hău de lumi
sau tu o învăluiai în gând cu talpa goală
și alergați pereche
ea eșarfă
tu boare de om în piele nescrisă

într-o zi
te-a înveșmântat în mare
ți-a rătăcit plopii
neînțelesul l-a pus în spatele literei
iar inima a presat-o floare de colț
să ajungă la ea
doar anii galbeni de peste margini

ai înclinat fruntea rătăcit de gol
și-n buzunarele ei
ți-ai așezat sufletul urmă
aburul s-a înălțat în clopotul sticlă
întors mereu
de câte-un deget neînțeles

Îmi povestea…
și-n ochii lui negri și umezi de tată
străluceai aievea
îmbrăcat
într-o plasă
din îngeri…

14 Ianuarie 2018